hoinarind ....
printre munti si vai adanci
trece vesel sopotind
un micut parau, adanc,
printre stanci visand,
cantand
si se-ntreaba surazand
oare ce si pana cand?
am vazut si Cerul sus si mi-a daruit de toate,
din zapada eu facui ropot lin de ape.
si din razele de soarele impletitam mandre straie
ce slipesc peste hotare si se fac in vant umflate.
nu e loc pe acest pamant
sa ramana singuratic.
eu ma mangai si cu-n gand le zambesc la toate.
am ajuns sa vad si stanci ce imi cer sa le iau cu mine,
in nisipurile fine de la mare ele vor
sa se-nbete;
si de razele senine
sa ajunga din varf de dor
la lumina!
si atunci le iau cu mine.
dragi mei amici de drum,
e usor sa vezi in fata
dar e lucru greu sa mergi
ca si racul, indarat
nici nu-i bine
nici e viata!
ca s-arata marea hat,
si noi tot cu gandul
la inaltimi de piatra
viata pare jucausa
si noi stim ca e asa,
dar si moartea pare pusa
pe glume a ne distra,
si ne place totul noua
si acum ca ne jucam
vom ajunge fiecare
unde visul e complet!
printre stele, pe pridvoare galaxiile zambesc.
totul pare un miracol
si un vis ca suntem vii.
toate acestea le gandira
un rau mic ce mare ajunse,
iar acum in lumea adanca,
el viseaza tot la scanca
la amica cea mai sfanta.
indarat, tot indarat
o sa ajunga.
dupa ce in cer se suie,
mangaiat de Soare cald
si jucand cu altii o mie
se coboara ca pe-un deal,
la a lui stanca
ce-l asteapta prietenoasa
si-i sopteste dor si versuri
de universuri.
asta-i tot
sfarsit e drumul
sau mai bine, inceput!
El e inca printre culme
si e totusi inceput
si sfarsit la nesfarsit.
ce lume!
Terra pare, E o minune!
Multumim la infinit!
Comments
Post a Comment